Poezii De Dragoste

     Poezie de Balan Vlad
153.  *    Iubirea adierii


Iubirea mea ai ochii caprui
si simt puteri asupra mea
si jur ca nu te-as da oricui
c-ar fi pedeapsa cea mai grea
si sa te pierd nu as putea.

Dragostea mea ascunsa-n vant
eu te privesc tu ma privesti
si ma atragi cu un cuvant
eu tot privesc tu ma vrajesti
frumoasa-mi esti.

Tu trandafirul meu deschis
sa te sarut m-am hotarat
ca esti asa cum numa-n vis
apare-o clipa doar atat
o zana.. puff si-a disparut.

Papadia-mi din gradina
se mai scutura un pic
de mult asteptam sa vina
vantul ca sa ma ridic
dar nu esti.. e doar un plic.

De ce nu vii iubito iar
sa fii tu trandafirul meu?
ar fi frumos.. n-ar fi-n zadar
in jurul nostru-n curcubeu
ne va veghea mereu, mereu.

Pe-o adiere calda azi
astept si sper ca ai sa vii
pe pieptul meu astept sa cazi
e greu imbatranesc dar stii
as vrea sa fim mereu copii.

Intoarcete acum sa stiu
ca esti a mea dupa ce mor
si nu e totul prea tarziu
pentru un sunet scurt de dor
si pentr-o noapte de amor.
   

   Poezie de Balan Vlad
154.  *    Madalina lumina zeilor

Din mosi stramosi cuvant s-a dus
cu vorba despre-o fata
cu ochiul gri, cu chip apus
cum nu a fost vreodata.

asa un zambet calduros
si-asa o gura rece
cum nici un basm.. cel mai frumos
nu l-ar putea intrece.

Pe cat de moale parul ei
era si foarte dulce
de multi flacai doreau sub tei
cu dansa sa se culce.

Si-n cer era privirea ei
si-n luna ochiul care
vrajea feciorii tinerei
si-i punea la picioare.

-Si firele-i de par erau
izvoare printre stele
si-n orice lume ajungeau
dar nu privirii mele.

-Eu visator nemuritor
precum nu este altul
Sa stiu de dragoste si dor
as parasi inaltul.

De-aici din cer veghez atent
o lume-ndragostita
se misca totul dar e lent
dar ea e infinita.

-Este pe cer, pe camp, pe lac
Este aici la mine
De-al dansei drag berzele tac
Furtunile-s senine.

-Nu stiu ce oare tine-n ochi
Mister, pacat, minciuna
Frumoasa-i vai nu fi deochi
si ganduri imi aduna.

-Eu muritor nu vreau sa fiu
Dar ochiul ei ma cheama
De dragul ei nimic nu stiu
Si nu imi este teama.

-As vrea sa sar din norii mei
S-ajung acol' la tine
dar ce sa fac cu anii mei
Nu vreau sa se termine.

Si-asa a stat maretul zeu
Pe ganduri toata luna
De coborat lui i-ar fi geu
asa-i intotdeauna.

Dar poate ea ar accepta
la dansul sus sa urce
Sa uite viata.. moartea grea
la pieptu-i sa se culce.

cum a gandit a si facut
Pe-o raza da de stire
la ceilalti zei de prin tinut
de marea sa iubire.

Si pregatit ca de razboi
cu sabia si scutul
a coborat aici la noi
sa-si vindece uratul.

Si pas cu pas pe urma ei
Mai repede se-ndreapta
si o gasete langa tei
-Oare pe cine-asteapta?!

-Sa nu te-ascunzi ca te-am vazut
Flacau cu fruntea verde
Stiu ca te crezi neprevazut..
Ei bine.. nu mai crede.

-Eu te-am simtit subtil de ieri
Cand ma priveai din ceruri
si stiu ce ai venit sa-mi ceri
pai fao-n mii de feluri.

-Caci orice-ar fi n-am sa accept
Sa fiu nemuritoare
Ci mai degraba am s-astept
Sa pier precum o floare.

Maretul zeu.. mirat.. tacut
nu stie ce sa spuna
el insa nu se da batut
si o curteaz-o luna.

o cauta si prin paduri
de-amaorul fetei zace
prin ploi, furtuni si crivaturi
si-n vultur se preface.

Si in speranata de-a gasi
Pe marea sa iubire
Si printre munti se napusti
S-arunce o privire.

Acolo langa un salcam
Cu flori precum scanteia
Fata pazea al ei taram
Si nimeni n-avea cheia.

Cand da sa coboare la ea
Copacii se aduna
Maretul zeu nu-ntelegea
de ce vor sa se-opuna.

-De ce te-ascunzi de ochii mei
Frumoasa domnisoara
De-as vrea sa trec nu este tei
ca sa ma tin-afara.

-Ori nu ar fi mai bine azi
Precum intotdeauna
La vorba buna sa imi cazi
atat vreau numai una.

-De ma urasti acum sa spui
Si nu mai sta pe ganduri
nu vrea sa fiu al nimanui
traind pe sapte randuri.

-Un singur sens in viata mea
atat e numai unul
cu radacini cum dragostea-i
mai vie ca alunul.

-Nu vreau sa trec de-acesti copaci
Ci vreau ca asta seara
cu gandurile sa te-mpaci
sa fii la tei diseara.

Sta mandrul zeu tot asteptand
o ora... apoi doua
Si cucerit de-un singur gand
se face ora noua.

Apoi cand visul lui s-a stins
fara speranta.. fata
Pe mana stanga l-a atins
-Stai nu mai plange gata!

-Am stat in lac si m-am gandit
ca nu pot tine-n mine
un suflet mic indragostit
de tine.. doar de tine.

-Azi recunosc ca nu mai pot
Sa spun ca nu imi pasa
Nu stiu din suflet sa te scot
Si dorul ma apasa.

-Mai greu imi este sa traiesc
cu tine pe vecie
Desi te vreau si te iubesc
nu-i loc de bucurie.

-Sunt fericita ca ma sting
si azi iti cer iubite
vreo sapte ore sa te-ating
ca sa te am in minte.

-De vrei s-o iau pe urma ta
nu-mi cere.. nu se poate
asa povara n-oi purta
Raman cu a mea moarte!

-De ce nu vrei tu soarta mea
Fii muritor ca mine
Lasa s-aleaga dragostea
ce este rau sau bine.

Si cat mai sta si se gandi
Dar nu stia s-aleaga
sa faca voia inimii
ca-i este fata draga.

S-ar desparti de cer si nori
De tronul sau de rege
Insa de gandul c-ai sa mori
Nu-i vis sa te dezlege.

A hotarat prin lupta grea
Cu sine dimineata
sa ia cu dansul dragostea
si sa isi schimbe viata.

In timpul asta langa tei
mireasa se arata
si se vedea-n privirea ei
o dragoste curata.

dintre tufisuri cu un pas
un tanar se indreapta
fara curaj si fara glas
la fata ce asteapta.

nu era el maretul zeu
era un simplu tanar
care s-apropie mai greu
si-o pipaie pe umar.

Atunci si fata da din par
si se intoarce-n data
prin toate frunzele de mar
dar e stapunsa-n data.

-un simplu tanar m-a atins
Si n-am stiut a-l tine
prin vraja cercului aprins
indepartat de mine.

-Cine esti tu baiete drag?
Sa spui acum.. indata
-de-o vreme numai grele trag
Catand o dulce fata!

-Ori tu esti zeu.. ori demon stiu
ca nu te simt cu teama
-De-o viata caut ochiul griu
de-o viata el ma cheama.

-Am rascolit si munti si mari
nu am stiut de mine
si fara seama de urmari
cu gandul dupa tine.

-Azi te-am gasit.. spune ceva
de ti-ai schimbat destinul
de ai pe altul undeva
si nu-mi aprinde chinul.

Cu ochiul gri era privit
baiatul.. cu dorinta
de fata care l-a vrajit
si care i-a dat fiinta.

Din pieptul ei era desprins
Si ea era din dansul
L-ar fi iubit l-ar fi respins
si o apuca plansul.

in vremea asta zeu maret
nu stie viata care
printr-un flacau mai indraznet
il pune la-ncercare.

se pregatea a renunta
pe veci la nemurire
atat stia.. atat simtea
o voce cu iubire.

Micul baiat mai tinerel
o prinde cald pe fata
si ea il tine strans pe el
se stiu din viata toata.

n-a trecut mult si un sarut
isi spune lin cuvantul
iar el se face disparut
iar ea cu el ca vantul.

Marele zeu din cer venit
pe-o stea coboara-n vale
-nu-i langa teiul prea vestit
ce-o pune ea la cale.

el nu stia.. nu-ntelegea
unde e fata oare
statea ofta.. apoi plangea..
noroc de zeul Soare.

-Ce cauti tu.. sau ce astepti..
de mult timp nu mai este
Tu stai in lumea celor drepti
ce-a fost e o poveste.

-Fata pe care o iubesti
acum e-n alta parte
.. de-o cauti nu ai s-o gasesti
ea e acum departe.

-Si daca va veti intalni
in viata inc-o data
sa stii ca tu o vei privi
ca pe o simpla fata.

-sa stii ca viata ce-ai primit
cu darul vietii pure
nu foarte multi l-au pretuit
si multi ar vrea sa-l fure.

-In ochii tai sta dragostea
in bratul tau puterea
Tu stai pe cer precum o stea
si dulce esti ca mierea.

-Insa de ea te-ai molipsit
Si simt o ura mare
nimeni de chin nu e lipsit
nici zeul cel mai mare.

-Tu ia si vezi de viata ta
Si uita tot amarul
-As vrea sa uit.. dac-as putea
Dar azi e plin paharul.

-De azi sunt zeu si pe pamant
Din zi si pana-n seara
Si tin sa fac un juramant
Candva o s-o vad iara.

Precum a zis a si facut
A colindat pamantul
Si poate liniste a vrut
Sa simta din nou vantul.

Dar cata vreme a trecut
fara ca el s-o vada
inc-o iubea ca la-nceput
Si nu-i venea sa creada.

De cate ori a suferit
Nu stiu nici ei.. copacii
De cand e trist.. s-au ofilit
Si s-au uscat saracii.

Caci toata puritatea lui
pe lume se revarsa
dar cum e trist. n-ai cui sa-i spui
ca lumea lui e arsa.

Un foc nebun a inceput
sa spulbere natura
desi e bun.. stiu ca n-a vrut
Dar tot l-a ajuns ura.

Acum si trist si-nebunit
De dragostea pierduta
Nici drumu-i nu e socotit
Si el e in deruta.

Asa de trist pan intr-o zi
cand marea era calda
cu ochiul sade a pazi
doi tineri ce se scalda.

Baiatul ca orice baiat
Dar fata mai timida
Precum o frunza s-a lasat
Iar el ca o omida.

Si o saruta pe bujori
Si-apoi pe toata gura
Ca doi copii purtati pe nori
ce nu-si mai au masura.

Ca doua frunze au zburat
La satul de pe vale
si unde au intampinat
un mosnegut in cale.

Vindea saracu ce avea
Frumoase haine, vase
incat nimeni nu indraznea
Asa prilej sa lase.

Flacaul sta nerabdator
cat ea prin tot priveste
Si mai in fund de locusor
hainute gri zareste.

Mai lasa hainele si hai
Asa urate rochii
chiar nu ai banul cui sa-l dai?
Ia si deschide ochii.

Si i-a deschis si erau gri
Si mare-a fost uimirea
Pe zeul care o zari
cum ii ardea privirea.

Fara de gand.. fara de glas
Spre dansa se indreapta
Si o ajunge dintr-un pas
si-o ia de mana dreapta.

-Cat te-ai schimbat cat ai crescut
tu m-ai uitat.. se poate
Dar toata vremea ce-a trecut
Mi s-a parut o noapte.

-O.. nu esti tu cum s-ar putea
sa dai de urma noastra
-Asa de mare-i dragostea
cat bolta mea albastra.

-Si-acum ce vrei.. ce crezi ca pot
Sa zic de-atata vreme
-am vrut din mine sa te scot
dar inima se teme.

Si -amarul cade de pe stanci
in ochii ei de piatra
durerile-s asa de-adanci
cainii le simt... si latra.

Ea nu mai e ca la-nceput
Si-arata mila -n ochii
In care totul e pierdut
si se cufunda-n rochii.

-Te rog sa pleci ca nu mai pot
Sa ma intorc cu tine
Si ia si uita-ma de tot
Asa e cel mai bine.

-Privesc in ochii tai amari
Trecuta multa vreme
La fel de pura tu imi pari..
Si n-am de ce ma teme.

-Dar daca tu imi cer sa plec
Si sa ma sterg din lume
Privirea astazi mi-o aplec
Tu sa ma strigi pe nume.

-Suflet de zeu din trei verigi
Se rupe ca o ata
Cand tu pe nume ai sa-l strigi
Si-i dai o noua viata.

-Daca tu vrei asa sa fac
Stiu ca e cel mai bine
Eu l-oi rosti sa-ti fac pe plac
Si ai sa uiti de mine.

-Preum e cerul de frumos
Asa e jos si marea
Vlad zeul cel mai curajos
Eu iti aduc uitarea.


Trec ani, trec luni.. si toate trec
Maretul zeu ramane
peste trei fete ce petrec
Privirea el si-o pune.

Acolo langa vechiul tei
fac cerc.. si rad.. danseaza
Si din magia dragostei
Cu una se viseaza.

Era micuta ea de fel
Timida la privire
Dar o zeita pentrul el
O oaza de iubire.

Mai cu curaj mai cu noroc
Cand rasari lumina
Nu mai erau trei fete-n joc
Ci numai Madalina.

Asa o frumusete-n vis
Nu stiu de se arata
Dar Vlad cu ochiul larg deschis
O indrageste toata.

Pe cat de orb a fost candva
Acum norocu-i mare
Si simte ce se va-ntampla
Pana si zeul Soare.

Cand se trezi cu ochii mari
Copila ca sa plece
Inconjutrata de artari
Nu sti ce se petrece.

Acolo Vlad statea pe flori
iar ea spre el se-ndreapta
El se retrage intre nori
-Stai nu pleca.. asteapta.

-Of esti frumos cum doar in vis
un inger se arata
Cu ochi caprui si chip deschis
Si mana delicata.

-Eu te-am simtit si-n visul meu
Ca vantul care trece
pe care-l prind chiar de e greu
si nu-l mai las sa plece.

-Hai inapoi la pieptul meu
Si dulce ma saruta
Nu-mi pasa sincer de esti zeu
te voi urma.. asculta.

-Un cantcel eu iti trimit
Mai pur nici ca se poate
cum numai vantul linistit
revarsa peste noapte.

Si-a coborat plin de amor
Si ea l-a prins in lacrimi
S-au sters si urmele de dor
S-au sters si multe patimi.

Si cata vreme a trecut
Ei s-au iubit in ploaie
Si s-a nascut un inceput
Fara tristeti.. razboaie.

Si cum trece vremea trece
Nimeni nu va putea sti
Fie viata cat de rece
Ei mereu se vor iubi.

Si prin vant si prin furtuna
Impreuna v-or zbura
c-un sarut si-o vorba buna
pana cand s-o termina.

N-a tinut prea mult visarea
Fata a imbatranit
Cum s-a stins si lumanarea
Asa dansa a murit.

La mormantu-i sta si plange
Micul zeu indurerat
ia pamant.. la piept il strange
si-apoi cade intristat.

Prinde-n mana o petala
Singurel in cimitir
Si privirea lui cea goala
o preschimba-n trandafir.

El se-nfinge in pamantul
Unde dragostea s-a dus
Chemand ploile si vantul
Sa-l petreaca spre apus.

Si in locu-n care plange
cu picioarele in sol
Cure-o lacrima de sange
de la ochiul cel mai gol.

Si-ntr-un tei maret se schimba
pe vecie... pentru ea
Noaptea pare ca se plimba
Dar il plimba dragostea.

Si-ntunericul se lasa
Peste ei mai trece luna
-Madalina esti frumoasa
Cum ai fost intotdeauna.


   

 

 


   Poezie de Balan Vlad
155.  *    Luna

Peste lacul din padure
luna iar a rasarit
multi ar vrea pe ea s-o fure
insa multi n-au reusit.

cea mai rasarita cale
e atunci cand sta pe lac
de dragul luminii sale
pesti, broscute toate tac.

sar in apa baieti tineri
dar s-o prinda ei nu pot
stau de luni si pana vineri
dar din lac nimic nu scot.

mai sireata.. nici o fata
nu gaseti pe-acest pamant
insa eu am prins-o-odata
si va dau al meu cuvant.

si lumina ei curata
o mai am in casa mea
intr-o poza inramata
si semnata..-Dragostea-.


   

   Poezie de Balan Vlad
156.  *    Adio iubirea mea

Stau trei copaci in curtea mea
Cu totii imi stiu dorul
C-ai fost pedeapsa cea mai grea
Si-mi plange ochisorul.

Si umbra lor pe casa gri
Aduc tristetea care
Incepe totu-a inegri
Prin chin si disperare.

Dar eu afara am sa ies
Sa caut alta floare
Ma fac cu vorba inteles
Ca tot ce-a fost.. azi moare.

Nu mai e loc de amintiri
Nici loc pentru iubire
Ce-au fost odata trandafiri
Imi piere din privire.

Tu sterge lacrima de lut
Ca nu isi are rostul
Tu te-ai iubit cu cine-ai vrut
Eu te-am iubit ca prostul.

Nu trage vorbe dupa noi
Cum ca-i de vina mama
Tu dai iubire prin razboi
Dar astazi mi-am dat seama.

Nu incerca sa ma gasesti
C-ai sa-ntalenesti in cale
Un drum spre deal... uitata-mi esti
Ce duce duce tot la vale.

Mai prinde lacrima din zbor
Daca mai ai ce prinde
Eu pentru tine as sa mor
Si ochiul se aprinde!
   

 



 

 
Alege de mai jos ce poezii doreşti să citeşti :


Poezii Despre Dragoste, Poezii de Dragoste Pentru Ea, Poezii Dragoste Scurte Pentru El, Poezii de Dragoste Amuzante 2020

 
 
 
   
 
 
 
 
© 2006      Despre noi |   Contact |   Harta Site |   Privacy Policy
 
 
 
 
 

Poezii Eminescu Dragoste, Poezi de Dragoste In Engleza, Poezi Despre Dragoste In Franceza 2019, Poezii de Iubire 2021 Haioase