| |
Poezii de Mihaela
149.
*
Visul
Sti ca te-am visat pe tine?
Se facea ca esti langa mine,
Ma alintai,ma sarutai,
Si in brate ma tineai.
Dar la tine ceva se schimba-se
Aveai niste aripi albe,mari si frumoase,
M-ai luat in brate si te-ai inaltat
S-am zburat pana la-noptat
M-ai dus peste campurile inflorite,
M-ai facut cea mai fericita iubite,
Mi-ai dat o floare,eu te-am sarutat,
M-ai luat in brate si iar am plecat.
M-ai dus acasa,m-ai lasat la fereastra
Ti-ai luat adio si mi-ai spus:"Iubirea n-o sa moara"
Iar eu ti-am spus sa pleci cu bine
Si sa mai vi pe la mine.
Si te-ai dus iubirea mea...
Sus pe cer precum o stea
Galbena,frumoasa,mare.
Ce sclipeste-n departare...
Deschid ochii,ma gandesc,
Despre vis,ma linistesc,
Oare sa fi fost un vis?
Parca eram in paradis!
Ce mai vis,ce mai faptura,
Nu stiu cum de se facura.
Mi-as fi dorit din vis sa nu mai ma trezesc,
Numai sa te visez pe tine,iubite ingeresc!...
Poezii de mihaela
150.
*
O,iubite...
O,iubite...dulce esti
Esti ca printul din povesti!
Tu esti soare,esti si stele,
Esti iubirea vietii mele...
Tare te iubesc cu foc
Incat inima-mi sta pe loc
Ma gandesc numai la tine,
Cum sa fac sa fiu cu tine?
Ma privesti din departare,
Cu frumoasa ta privire
Ce ma pierd adanc in ea,
Ajungand direct in inima mea.
O,iubite...oare ma iubesti pe mine,
Cum eu te iubesc pe tine?
Tu esti viata pentru mine,
Dar eu ce sunt pentru tine?
Mi-am intrebat inima,
Ce esti tu in viata mea,
Iar ea mi-a raspuns usor:
"Ingerul tau pazitor"
O,iubite... O,iubite...
Poezii de issa
151.
*
Prima oara
De ce trebuie sa indur raceala din ochii tai ???
Ori poate e altceva ce eu nu pot intelege ?!
Dar totusi de ce tip in continuu
Insa nimeni nu ma aude la ora asta !!!
Ma pierd in vise ce se spulbera
La prima atingere a ochilor tai
In treacat iti arunci privirea
Asupra lacrimilor mele insa
Nu-ti pasa ca tu esti vinovatul
Care le-a dezlantuit fara abtinere .
Ma satur sa te caut in ceata
Ce se asterne in mintea mea
Si nu-ti pot vedea chipul angelic .
Of !!! Demon iubit ...
Privire-mi cauta fugara umbra ta
Ascunsa in padurea de suspine ,
Prea deasa , insa ...
Parca Universul e impotriva mea
Iar stelele isi sting lumina , vinovate ,
Lasandu-ma sa-mi gasesc singura calea
Prin intunericul ce imi invaluie lumea .
Te simt departe de mine ,
Mult prea departe ca sa te ating ...
Ca o antilopa ratacita de turma ,
Speriata de singuratatea ce ma inconjoara
Caut linistea ce odata o aveam ,
Acum insa am pierdut-o in clipa
Cand te-am vazut prima oara ...
Poezii de Daniel
152.
*
Îndoială
Petale de foc au răsărit pe cer,
Fiecare rază ascunde un mister.
Iar eu stau şi mă-ntreb cu gândul dus,
Va răsări vreodată soarele de la apus ?
Orizonul ar fi rece şi teama ne-ar ajunge,
Soarele pe cer petalele şi-ar strânge,
Dar se uită tandru şi parcă mi-a zâmbit,
Iar eu mă-ntreb: va apune vreodată soarele la răsărit ?
| |
